Liubliana

Capitala şi, totodată, cel mai mare oraş al Republicii Slovenia – unul din statele apărute pe harta Europei odată cu dezmembrarea fostei Iugoslavii, singurul care a intrat rapid în noua structură continentală – Liubliana are, în prezent, 265 de mii de locuitori, adică nu mai mult decât Timişoara, fără cel mai populat cartier al său, Circumvalaţiunii.

Situat în centrul Sloveniei, În Alpii Dinarici, dar nu departe de Marea Adriatică, oraşul poartă un nume ale cărui origini sunt obiect de vie dispută între istoricii şi filologii principalelor culturi naţionale europene: dacă italienii înclină să-l derive din latinescul alluviana, slaviştii preferă un termen reconstituit Lablana, iar germaniştii – formula Laibach/Laubach, aceasta din urmă, cu sensul de "pârâul călduţ".

Ca mai peste tot în istoria Europei Centrale şi de Est, explicaţiile etimologice nu pot fi despărţite de cele de opţiune politică: să amintim, pentru a nu extinde inutil subiectul, că, după 1918, din considerente istorice de înţeles, varianta germanică a numelui acestui oraş a fost interzisă prin lege – iar astăzi, după cel de-Al Doilea Război Mondial, chiar şi limba germană înregistrează formula oficială Ljubljana.

Istoria oraşului este, firesc, mult mai amplă, primele atestări arheologice datând din epoca bronzului, vreme în care a gfuncţionat ca centru al unuia din cele mai importante triburi iliro-dalmate. La două secole după instalarea, în regiune, a stăpânirii romane, mai precis în anii 14/15 ai erei noastre, aici a fost întemeiat un important centru militar, devenit, în timp, Colonia Iulia Aemona, garnizoană a legiunii XV Apollinaris.

Sub protecţia trupelor imperiale oraşul a cunoscut patru veacuri de prosperitate, suportând, pentru prima dată, efectele directe ale politicii de la Roma în anul 452, când forţele coaliţiei barbare create de Atilla Hunul au devastat aşezarea, ca represalii pentru sprijinul pe care garnizoana de aici o acordase generalului daco-roman Aetius (cel născut la Silistra/Durostorum), cu un an în urmă, în bătălia de la Câmpiile Catalaunice. Doi ani mai târziu, printr-un tratat încheiat între sarmaţi, gepizi şi ostrogoţi, zona revine celor din urmă (care îşi instituie, pentru mai bine de un veac, propria stăpânire asupra Dalmaţiei şi Italiei) – pentru ca, la sfârşitul secolului VI, să ajungă pe linia frontului dintre avari, longobarzi şi trupele romano-bizantine.

Peste alte două veacuri, răstimp în care structura etno-culturală a regiunii s-a modificat radical, cea mai mare parte a populaţiei slavizându-se, aşezarea cade în stăpânirea, efemeră, a trupelor lui Carol cel Mare; epoca următoare, cea a cruciadelor, aduce din nou la lumina izvoarelor oraşul, primele menţiuni scrise datând din 1144. În 1335, în vreme ce restul Peninsulei Balcanice cade sub stăpânire otomană, Liubliana ajunge sub controlul forţelor habsburgice, care-l vor deţine până în 1918. În acest răstimp, oraşul devine reşedinţă a ducatului Carniola, iar din 1461, şi sediu episcopal.

În 1511, un cutremur devastează cetatea, care se reface destul de rapid, consolidându-şi statutul de principal centru politic şi cultural sloven. O altă încercare, de data asta militară, afectează viaţa oraşului la începutul secolului XIX: războaiele napoleoniene, în urma cărora, între 1809 şi 1813, Liubliana devine capitala provinciei ILiria Franceză. În 1848, Liubliana este conectată prin calea ferată la capitala Imperiului, Viena, iar apoi şi la Trieste.

Un alt cutremur afectează localitatea în 1895. În 1819, odată cu dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar, aici se proclamă independenţa provinciei Drava Banovina, care aderă imediat la regatul Sârbo-Croato-Sloven, viitoarea (iar acum fosta) Iugoslavia.

Ocupată de trupele italo-germane, în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, oraşuil se bucură, pe timpul lui Iosip Broz Tito, de o atenţie specială şi de privilegiile rangului de oraş/erou; cu toate acestea, Liubliana este primul centru politic care, în 1991, denunţă participarea la federaţia slavilor de sud, aici proclamându-se, în acelaşi an, după un conflict militar de zece zile, independenţa Sloveniei. Din 2004, Liubliana este una din cele 27 capitale naţionale ale Uniunii Europene.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form-7 404 "Not Found"]