Nilul, leaganul civilizatiei

Cel mai lung fluviu al planetei, Nilul, este, totodata, si spatiul celei mai vechi civilizatii umane: cea egipteana, ale carei radacini coboara în timp cu cel putin sapte milenii si jumatate în urma. Principalul izvor al acestui gigant printre apele curgatoare terestre este lacul Victoria, situat în imediata apropiere a Ecuatorului, în estul Africii centrale, de unde Nilul are de strabatut 5.584 de kilometri, prin actualele state Uganda, Sudan si Egipt – însa cel mai îndepartat izvor al sau, Kasumo-Kagera din Muntii Viruna, se afla în Burundi, în raport cu care lungimea totala a Nilului este de 6.695 de kilometri, iar dimensiunea bazinului sau hidrografic (format cu ajutorul principalilor afluenti, Bahr-al-Ghazal si Wadi-al-Malik pe stânga, respectiv, Nilul Negru, Nilul Albastru si Sobat, pe dreapta), mai mare de 3.349.000 de kilometri patrati.

Mai ales în partea sa superioara, cursul Nilului este marcat de numeroase cascade (cele mai importante fiind Rusumo, Kuruma, Ripon, Owen, Buiagali si Kabelega), precum si de sase cataracte – acestea din urma, marturie a miscarilor tectonice din ultimele trei milioane de ani. Odata depasita si cea de pe urma cataracta, lânga lacul de acumulare modern de la Assuan, Nilul patrunde pe teritoriul Egiptului, tara de a carei istorie si civilizatie este inseparabil – apoi, separându-se în bratele Rosetta si Damietta, la nord de capitala Cairo, marele fluviu se varsa în Marea Mediterana, printr-o delta lata de 250 km, în care s-a ridicat cel mai important oras-port din întreaga „mare de mijloc”: nu mai putin celebra Alexandria, ctitorie a lui Alexandru Macedon si capitala a Egiptului Ptolemeilor, al carui far s-a numarat printre minunile arhitecturii antice.

Egiptul, s-a spus înca din antichitate, este „un dar al Nilului” – fluviu numit Hapi în limba faraonilor, a carui trecere tumultoasa prin estul marelui desert Sahara transforma regiunea într-o câmpie de o fertilitate inegalabila, pe care amenajarile hidrotehnice moderne (mai ales barajul de la Assuan, finalizat în 1970, a carui constructie a prilejuit si un razboi în care s-au implicat direct marile puteri nucleare ale lumii) mai mult au compromis-o decât au îmbunatatit-o: controlând revarsarile, barajele redus drastic depozitarea fertilelor aluviuni transportate de Nil din Muntii Africii est-centrale.

În pofida acestui fapt, si astazi, ca si în trecut, pe cursul marelui fluviu înfloreste o vegetatie luxurianta, populata de animale demult zeificate (precum crocodilul de Nil, gâsca de Nil, sobolanul Nilului, varanul si hipopotamul, toate considerate sfinte de vechii egipteni). Cea mai impresionanta realitate de pe malurile Nilului, deopotriva pe teritoriul Sudanului (cea mai întinsa tara a întregului continent african) si Egiptului (si în prezent, ca si în ultimele sapte milenii, cel mai civilizat stat al aceluiasi continent) ramân faptele de civilizatie umana.

Aici, cele mai vechi urme de adaptare a mediului de catre om dateaza din mileniul XI înaintea erei noastre, cu mii de ani înaintea formarii desertului Sahara. Tot aici, s-a descoperit si dezvoltat cea mai avansata agricultura a antichitatii (care a reusit, printre altele, selectionarea grâului), ca si primele tehnici propriu-zise de constructie – mortarul, spre exemplu, era deja utilizat la începutul mileniului IV a.H.

Vreme de peste doua mii de ani, între 5500 si 3100, societatea vechilor egipteni a evoluat ferm spre forme statale, sub faraonul fondator Menes (în jurul anului 3150) formându-se primul stat centralizat al omenirii si apoi, în consecinta acestui fapt, prima natiune, în cel mai exact sens al termenului: o societate multistratificata, cu armata si administratie profesionista, cu viata politica, religioasa si culturala intensa, incluzând fascinanta lume a templelor si ceea ce numim astazi „societate civila”, care au stat, într-o forma sau alta, la baza civilizatiei moderne.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:

Error: Contact form not found.