Inceputul unei iubiri
Era o zi de primvara, astenia trecea, florile infloreau, se auzeau peste tot triluri de pasarele, se vedeau chipuri care izvorau fericire. Oameni din ce in ce mai luminosi, oameni din ce in ce mai visatori parca apareau de nicaieri pe strazile nu demult pustii ale vechiului oras. Nu mai erau umbrele de altadata care cuprindeau tot ceea ce misca si transforma in stane de piatra fara suflet, nu mai era acel vant salbatic izgonit din inchisoarea Estului care sa bata cu o putere de nedescris lansand in urma lui doar uscaciune. Razele soarelui coborau usor din inaltul cerului si mangaiau trupurile care se perindau prin fata lui, totul revenise la viata, totul capatase culoare.
Tramvaiele treceau grabite, fotografi ganditori si boemi stateau la coltul strazii facandu-le cate o poza pe care sa o adauge la albumul zilei, oameni stateau nerabdatori sa ajunga la o destinatie, cu sacose in mana, cu flori, cu cate o carte, cu cate o geanta. Fiecare se indrepta pe drumul sau, fiecare dorea sa urmeze itinerarul pe care il alesese sa il parcurga pentru acea zi.
El si ea mergeau impreuna pe strada unul langa celalalt. Erau la prima intalnire. Ea dorea sa il cunoasca cu toata fiinta ei, sa il priveasca, dar se temea ca el ii va respinge privirea, desi cand se intalnisera pentru prima data el o privise. […] ajunsi pe un bloc, stateau unul langa celalalt, inima ei batea cu putere, ar fi vrut sa ii spuna ca il place, dar se oprea. Nu avusese pana acum sentimentul acela care ii rodea sufletul acum si care ii dadea aripi, ar fi putut sari si de pe bloc, poate ca ar fi ajuns pe Luna. Curajul il ocolea si pe el, caci nu putea spune mare lucru si cand se apropia mai mult de ea, o frica il tinea, ii tremura vocea si se dadea la o parte. Orele trecura ca niste cocori si se facu seara, insa apusul frumos de soare si cerul rosiatic ii tinea inca pe bloc. Priveau in aceeasi directie si isi zambeau din ce in ce mai des. Descopereau incet lucruri comune, iar asta le dadea de gandit din ce in ce mai mult, insa in continuare purtau o masca.
O adiere racoroasa de vant ii indemna sa coboare de pe bloc, sa revina printre oamenii din ce in ce mai putini de pe strada. Cu timiditate el o lua de mana si ii sopti ca ar dori sa o vad si maine. Ea se abtinu cu greu sa nu il ia in brate, dar isi promisese sa nu se exteriorizeze prea mult. Ajunsesera in Piata, iar de acolo drumurile lor o luara diferit, doar gandul ca maine se vor intalni si isi vor spune cuvinte frumoase ii tinea uniti.
Almas Adelina, clasa a VIII-a, Cluj
Revista Zece Plus-revista elevilor! Iti place sa scrii poezii sau proza? Daca doresti ca lucrarile tale sa fie cunoscute si de alti elevi, le poti trimite redactiei pentru a fi publicate!
[contact-form 7 “Poezii si proza”]
(No Ratings Yet)
