Credinta

A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forţei – (Marie von Ebner-Eschenbach)

Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei – (Seneca)

Cel care cunoaşte pe Brahma suprem… trece dincolo de întristare şi păcat şi liberat de legăturile inimii devine nemuritor -. (Mundaka-Upanişad)

Cine zice îndoială zice neputinţă – (Balzac)

Credinta mea este ca fiecare floare. Se bucura de aerul pe care il respira – (William Wordsworth)

Credinta ne da bucurie, pentru ca ne pune brusc de acord cu ce este real – (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
Credinta este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tacere. Ea exercita o presiune de o delicatete fara margini si niciodata irezistibila – (Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)
Crestinul este un om sarman, dar el stie ca exista Cineva si mai sarman decat el, Cersetor al iubirii la poarta inimii – (Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)

Credinţa şi ştiinţa se află între ele în acelaşi raport ca cele două talgere ale unei balanţe, în măsura în care una se ridică, cealaltă coboară – (Schopenhauer)

Credinţele şi hotărârile se macină dacă le cântăreşti mult – (L. Rebreanu)

Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred” – (Lucian Blaga)

Daca mi-ar demonstra cineva ca Hristos Se afla inafara adevarului si ar fi real, ca adevarul se afla inafara lui Hristos, as prefera sa raman cu Hristos, decat cu adevarul – (Dostoievski)

Dumnezeu a iubit florile si a inventat sufletul. Omul a iubit florile si a inventat vaza – (Jacques Deval)

După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele – (Ovidius)

El este înţelept, atotcuprinzător, Cel ce există prin sine Însuşi – (Ica-Upanişad)

El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii -. (Mundaka-Upaişad)

Gânditorii materialişti au atribuit mecanismului orb evoluţiei mai multe miracole, coincidenţe improbabile şi minuni, decât i-au atribuit vreodată lui Dumnezeu toţi teologii din lume – (Isaac Bashevis Singe)

Idealul este în sine o realitate în devenire – (N. Titulescu)

Iisus Hristos este eternitatea, care puncteaza istoria – (Petre Tutea)

Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creştinii de nenumărate ori – (Lucian Blaga)

În tulburarea ei hulubiţa grăieşte către iubitul ei: Soţul meu, s-a sfârşit cu noi. Jos stă un vânător cu arc şi săgeată ascuţită în mână; în jurul nostru dă târcoale un şoim”. Aşa şi era. Dar un şarpe muşcă pe vânător şi acesta nimeri cu săgeata şoimul. Amândoi porniră iute spre lăcaşul lui Yama. Ciudat este mersul destinului! – (Cukla Bhudeva)

Închide-ţi o plantă la întuneric şi veţi vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viaţa omenească nu produce şi ea astfel de monstruozităţi în tendinţa sa spre lumină? – (Lucian Blaga)

Invizibilul, pentru credinta, este mai intim si mai cunoscut decat vizibilul – (Paul Evdokimov, Varstele vietii spirituale)

La ce bun un crestin, daca nu castiga pe nimeni, daca nu aduce pe nimeni la virtute?” – (Sfantul Ioan Gura de Aur)

La început a existat fiinţa, unică, fără (vreo) a doua entitate; unii spun că la început ar fi existat nefiinţa, unică, fără (vreo) a doua (entitate), şi că din această nefiinţă s-ar fi născut fiinţa. Dar cum ar fi posibil aşa ceva? Cum s-ar putea naşte fiinţa din nefiinţă. Fiinţa (este aceea care) a existat la început, unică şi fără (vreo) a doua entitate – (Chandogya – Upanişad)

Minunea este copilul cel mai drag al credinţei – (Goethe)

Nu in forta, ci in dreptate salasluieste Dumnezeu – (Dostoievski, Fratii Karamazov)
Cea mai grava superstitie este necredinta

O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge şi sparge scoarţa cea mai tare şi mai dură a unui arbore – (Lucian Blaga)

Pentru cei mai mulţi oameni, „misteriosul” devine „natural”, nu fiindcă parvin să-l înţeleagă, ci fiindcă se obişnuiesc cu el – (Lucian Blaga)

Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se-ntinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem? – (Lucian Blaga)

Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit – (Pancatantra)

Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea – (Cervantes)

Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghemuit într-un coş, un şoarece, făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi a declinului oamenilor – (Bhartrhari)

(No Ratings Yet)

Lasa un raspuns

*