Szabo Alexandra, Scoala Iosif Ciorogariu Chisoda

1. Salut, Sandra. Mă bucur că nu m-ai refuzat, acceptând să răspunzi întrebărilor mele.
Şi eu vă mulţumesc pentru că v-aţi gândit la mine.

2. În ultimul timp, noi, mai toţi profesorii, am descoperit marele tău talent la desen. Cum se face că nu am cunoscut această latură a personalităţii tale?
Pentru că acest talent mi-a fost remarcat doar în cadrul orelor de desen.

3. Se pare că harul tău pentru artele plastice nu este singurul.
Nu. Mai am pasiune şi pentru muzică. Îmi place să cânt.

4. În afară de desen şi muzică, mai ai şi alte pasiuni şi talente?
Nu, nu mai am şi altele.

5. Cui din familie îi datorezi aceste talente?
Nimănui. De mică mi-a plăcut să desenez, iar părinţii m-au încurajat.

6. Te-ai gândit, oare, că viitorul tău ar putea fi „ marcat ” de unul din aceste daruri dumnezeieşti?
Sau ai în vedere alt itinerar în viaţa ta? Oricum, se pare că ai de unde alege.
Da, în viitor aş dori să urmez liceul de arte plastice.

7. Cum ţi-ai descoperit plăcerea de a desena? Dar pe aceea de a cânta?
La grădiniţă şi, apoi, în cadrul şcolii. De asemenea, acasă cânt şi desenez în timpul liber.

8. Ai cumva şi „ modele ” din lumea pictorilor sau a interpreţilor de muzică uşoară? De fapt, nu te-am întrebat dacă interpretezi şi alte genuri muzicale.
Nu am un model anume din lumea pictorilor. Pictez orice, mai puţin peisaje. Îmi place muzica uşoară românească şi străină.

9. Cânţi la vreun instrument?
Nu, nu mă atrage niciunul.

10. Ce preferi: să desenezi sau să pictezi? De ce?
Prefer să desenez portrete, pentru că le realizez cel mai bine.

11. Am auzit că ai realizat şi portrete în creion ale colegilor tăi. Cel care-ţi pozează ca model trebuie să aibă trăsături aparte, foarte evidente, sau poţi realiza portretul oricărei persoane?
Pot realiza portretul oricărei persoane, fără trăsături deosebite, chiar şi după o fotografie.

12. Ţi-ai făcut vreodată propriul portret? E mai greu de realizat decât pe al altuia?
Nu mi-am făcut niciodată propriul portret.

13. Ştii, Sandra, de obicei artiştii sunt uşor de ghicit după firea lor deschisă, aerele de vedetă pe care le afişează, sunt, cum se spune, cam cu capul în nori. Tu eşti chiar opusul firii de artist. Eşti deosebit de serioasă, matură în gândire, modestă, interiorizată, frumoasă în interior şi în afară. Cum se explică aceasta?
Aşa am fost crescută şi acesta e felul meu de a fi.

14. Ai avut vreodată probleme în a te împrieteni cu cineva?
Nu. Sunt o fire deschisă şi leg repede prietenii.

15. Apropo de prieteni. Cum ar trebui să arate unul dintre aceştia, conform standardelor tale de alegere?
Să fie sincer, să mă ajute atunci când am nevoie şi să fie alături de mine, să mă susţină în ceea ce fac.

16. Ţi-aş lansa o provocare: ai vrea să deschizi în şcoală o expoziţie permanentă în care să expui portrete de dascăli, de colegi, peisaje, în general lucrări ale tale? Ar putea fi primul pas în lansarea ta ca artist plastic, iar şcoala s-ar putea mândri cu un asemenea elev, invitând locuitorii aşezării şi nu numai pe ei, să viziteze expoziţia ta.
Da, aş fi mândră şi bucuroasă să deschid o asemenea expoziţie în şcoala mea.

17. Sandra, eu îţi mulţumesc pentru interviul acordat şi vreau să ştii că mă număr printre marii tăi admiratori. Întrevăd un viitor frumos pentru tine şi-i felicit pe părinţii tăi pentru calitatea educaţiei pe care ţi-o dau.
Şi eu vă mulţumesc pentru faptul că-mi admiraţi lucrările şi pentru că îmi acordaţi şansa de a mă afirma.

Reporter,
Prof. Gabriela Vlasie

pentru vizionare intoarceti paginile cu mouse-ul