Yangtze, „bulevardul albastru” al „Marelui Galben”

Cel mai mare fluviu al Asiei şi al patrulea din lumea ca lungime, Yangtze (Chang Jiang, cum este denumit în dialectul literar chinez) îşi are izvoarele în gheţarii din Munţii Dangla, situaţi în zona de est a Podişului Tibetan – regiune în care panta de scurgere a apelor sale coboară de la peste 5000 de metri altitudine la mai puţin de o mie.

Traseul său – aproximativ 6.211 kilometri, până la vărsarea în Marea Chinei de Est, în apropierea celei mai importante metropole economice a Asiei Galbene, Shanghai – desparte, în mod tradiţional, nordul şi sudul Chinei, ţară de a cărei istorie este inseparabil legat.

Pe cursul său superior, nu departe de Cele Trei Cataracte (marile chei ale fluviului, la care apele sale ajung tăind în două Muntele Wushan, de la limita dintre provinciile Chongquin şi Hubei), au fost descoperite urme de viaţă socială umană cu o vechime de peste două milioane de ani, ceea ce-i face şi astăzi pe numeroşi antropologi să considere că poporul chinez este nu doar cel mai numeros, ci şi cel mai vechi de pe glob.

Indiferent dacă lucrurile stau sau nu astfel, nu poate să nu impresioneze faptul că, tot aici, au luat fiinţă unele din cele mai vechi formaţiuni statale centralizate din istoria omenirii – în mileniul I a.H., acestea fiind reorganizate în regate ca Ba, Shu, Chu, Wu şi Yue, din a căror unificare a luat naştere China modernă. Odată cu instalarea la putere a dinastiei Han (260 a.H. – 220 e.n.), fluviul Yangtye şi-a dobândit caracteristica de arteră comercială a primei şi (de atunci şi până astăzi) celei mai importante economii centralizate de pe planetă – în aceeaşi perioadă făcându-şi apariţia şi unul din cele mai impresionante sisteme de irigaţii, Dujiangyan.

Yangtze a jucat în istoria Chinei, frecvent, şi un alt rol: acela de frontieră vremelnică între diversele formaţiuni statale în care marele imperiu s-a dezmembrat uneori, sau, în epoca modernă, între facţiunile politico-militare care s-au luptat pentru supremaţie – motiv pentru care pe malurile sale s-au dat cele mai importante bătălii din istoria acestei civilizaţii.

Pe aceleaşi maluri s-au dat, până în generaţia trecută, şi altfel de bătălii: cele cu apele uriaşului fluviu, care s-a revărsat periodic, nu o dată schimbându-şi dramatic cursul. Numai în secolul XX, Yangtze s-a revărsat în cinci inundaţii majore: în 1911 – când a făcut peste o sută de mii de victime, în 1931 – 145.000 de victime, în 1935 – 142.000 de victime, în 1954 – peste 30.000 de victime şi în 1998, când, ca efect al amplelor amenajări hidrotehnice efectuate în ultimele decenii, distrugerile provocate de Yangtze au fost nesemnificative.

Principalul fluviu al Chinei şi-a dobândit statutul de principala arteră fluviatilă comercială a Asiei şi datorită faptului că este navigabil, de vase oceanice, pe mai mult de jumătate din lungimea sa, din acelaşi motiv, pe malurile sale au apărut mari metropole, precum Wuhan (ultimul comandament al mişcării naţionaliste chineze de dinaintea instaurării „comunismului galben”), Huanggang, Chaohu, Chizhou, Jiujiang, Nanjing (în mai multe rânduri, ultima dată între 1945 şi 1949, capitală a Chinei) şi mai ales Shanghai, veche metropolă economică şi actual „motor” al impresionantei creşteri economice şi tehnologice chineze.

In pofida instabilităţii politice şi a confruntărilor militare, la începutul secolului XX, Shangai devenise deja cel mai important centru financiar al Asiei, rivalizând fără probleme cu Londra – statut pe care, în urma marilor reforme economice adoptate cu o generaţie în urmă de autorităţile de la Beijing, l-a redobândit în 1991. În prezent, aglomerarea urbană Shanghai numără aproape 17 milioane de locuitori permanenţi şi peste 4 milioane de locuitori în tranzit, având un PIB specific ce tinde, deja, să-l depăşească pe cel al Statelor Unite sau Japoniei.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]