Legenda martisorului

De fiecare data cand primesc un martisor, inima mi se umple de caldura pentru ca Ziua Martisorului o consider o zi de revenire a naturii dupa o iarna grea, soarele straluceste, chiar daca timid, pasarile ciripesc cu voiosie, pomii inmuguresc si voinicul ghiocel iese semet din stratul de omat.

Se spune ca demult, tare demult, dupa o iarna grea si geroasa, soarele obisnuia sa coboare pe pamant – intruchipat intr-un tanar frumos – si sufla un aer cald peste copaci, peste campuri, peste ape, iar toata natura se trezea la viata. Zmeul, care traia in tinutul intunecat si friguros privea cu manie la tanar. Astfel ca, intr-o zi, pe cand tanarul Soare era pe pamant, zmeul isi puse planul in aplicare : il rapi pe tanar si il duse in tinutul lui intunecat, intr-un turn foarte inalt. Deodata peste toate tinuturile se asternu intunericul, frigul nu mai dadea pace oamenilor, totul era trist. Lumea era speriata. Cu toate acestea un voinic de prin imprejurimi isi lua sabia si incalecand peste armasarul sau de foc, porni in salvarea soarelui. Pasarile ii erau ghid, lupii si ursii ii erau slujitori, copacii il fereau de vantul napraznic, pesterile ii erau loc de odihna.

Dupa multe zile, tanarul voinic ajunsese la castelul zmeului si il provoca la lupta. Lupta a durat foarte mult, nici-unul nu ceda. Cu puterile sleite si ranit, tanarul voinic isi ridica privirea la cer si vazu luna cum stralucea. In momentul acela, simti cum o raza de lumina calda se coboara de la luna si ii patrunde in corp. Atunci, cu putere si nadejde, ridica sabia si taie capul balaurului. Cu ultimul efort, tanarul voinic urca in varful turnului si il elibera pe tanarul soare. Cand soarele a fost eliberat s-a petrecut o minunatie nemaivazuta: un frumos curcubeu era ca o punte intre pamant si cer. Tanarul soare, in timp ce urca pe curcubeu, raspandea lumina si caldura peste tot. Padurea a inceput sa infrunzeasca, pasarile ciripeau, peste tot erau ghiocei, animalele se jucau, Dar, tanarul voinic se asternu in zapada, iar sangele lui rosu se imbina cu albul zapezii. Era fericit ca a putut elibera VIATA!

Oamenii si-au dat seama ca fara sacrificiul tanarului, ar fi trait intr-un intuneric rece. De atunci, in amintirea lui, tinerii impletesc fire albe cu fire rosii agatate de un simbol, o inima, un ghiocel, o carte, o frunza, Si fiindca toate acestea au avut loc in preajma lunii martie, aceasta impletitura poarta numele de “martisor” si este daruit cu dragoste si caldura fetelor dragute.

Raluca Ceausu, clasa a VI-a, Tarnaveni

Revista Zece Plus-revista elevilor! Intra in lumea fascinanta a scrisului: stiri, reportaje, documentare avand ca subiect scoala unde inveti, educatie, orasul tau, economie,  politica, etc. Trimite lucrarea ta pentru a fi publicata si intra in marele concurs, unde vei putea primi un premiu frumos.
[contact-form-7 404 "Not Found"]

(No Ratings Yet)

Leave a Reply

*