Bucuresti

Sub acest nume, Bucureştiul, capitala de astăzi a României, este menţionat pentru
prima dată la 1459, într-un hrisov al domnitorului Vlad Ţepeş – însă decizia ca oraşul să devină reşedinţă domnească o va lua, şase ani mai târziu, fratele acestuia, Radu cel Frumos. Firesc, istoria aşezărilor din care a luat naştere metropola contemporană coboară mult mai adânc în trecut: dacă facem abstracţie de bogatele urme arheologice lăsate din paleolitic, neolitic şi epoca bronzului, putem vorbi de o locuire neîntreruptă pe aceste meleaguri începând chiar cu epoca dacică arhaică, cel puţin trei aşezări geto-dacice părând a fi atins stadiul de oppidum/târg.

Teritoriul bucureştean este intens locuit chiar şi în epoca invaziilor; de altfel, după aşa-numita retragere aureliană, zona a continuat să se afle sub controlul Imperiului Roman de Răsărit, la adăpostul "Brazdei lui Novac", până la sfârşitul veacului VI şi, din nou, începând cu anul 971, când zona Bucureştiului de azi făcea parte din aria de influenţă a Durostorumului (Silistra de azi), capitală a provinciei bizantine Paradunavon.

Şi Ţaratul româno-bulgar al Asăneştilor şi-a întins autoritatea asupra acestei zone – o bună parte a instituţiilor şi elitelor acestui stat regrupându-se, după ce ocupaţia turcească a atins Dunărea, în principatul ce va fi cunoscut ulterior drept Ţara Românească, tocmai pentru a sublinia ideea de continuitate.

Devenit deja oraş, ca urmare a situării sale pe principalul drum comercial al ţării, Bucureştiul îşi consolidează poziţia economică şi politică în secolul XVI, la 1558 aici fiind construită Biserica Domnească de la Curtea Veche, cel mai vechi edificiu păstrat din cuprinsul oraşului. Vodă Gheorghe Ghica este cel care transformă Bucureştiul, oficial, la 1659, în capitala Ţării Româneşti, după un secol în care administraţia centrală a statului se strămutase deja în acest târg înfloritor.

Doar două generaţii mai târziu, oraşul devine centru universitar, prin înfiinţarea, la 1694, a Academia Domneşti de la Sf. Sava, iar în primii ani ai veacului următor, sub strălucita domnie a lui Constantin Brâncoveanu, aici se înalţă alte edificii emblematice: Palatul Mogoşoaiei, Spitalul Colţea, numeroase biserici şi mănăstiri etc – iar foarte numeroşii meşteşugari sunt, deja, organizaţi în bresle profesionale foarte active şi foarte influente.

Epoca fanariotă nu împiedică dezvoltarea şi expansiunea Bucureştiului, chiar dimpotrivă: la 1765, apar primele ateliere industriale, la 1779 începe amenajarea sistemului de apă şi canalizare, la 1798 se face primul recensământ (Bucureştiul avea atunci peste 30.000 de locuitori), iar la 1808, capitala Ţării Româneşti intră, decisiv, în circuitul diplomatic internaţional, odată cu transformarea nou-construitului Han al lui Manuc în centru de negocieri – mai ales între cele două mari puteri ale Răsăritului, Turcia şi Rusia, care vor încheia aici pacea din 1812. Până la 1831, populaţia Bucureştiului se dublează, acesta devenind cel mai mare oraş din toate teritoriile româneşti.

După ce a cunoscut avatarurile Revoluţiei Paşoptiste (fiind cea mai răsăriteană scenă revoluţionară europeană), Bucureştiul îşi reia devoltarea, aici amenajându-se, în anii următori, Teatrul Naţional, Grădina Cişmigiu, iluminatul public (Bucureştiul este primul oraş din lume care introduce iluminatul cu petrol lampant) etc. La 1859, Cuza stabileşte aici capitala României moderne, iar în anii următori, îşi fac apariţia Societatea Academică Română, calea ferată, Biblioteca Centrală ş.a.m.d. În anul în care ţara îşi proclamă independenţa, capitala românească numără deja peste 170.000 de locuitori şi este cel mai mare oraş din Peninsula Balcanică, exceptând Constantinopolul.

La 1880, Dâmboviţa este pentru prima oară regularizată, la 1882 se introduce iluminatul electric, iar la 1884, telefonia. Secolul XX este, pentru Bucureşti, devenit capitală a României Mari după 1918, o epocă extrem de bogată în evenimente istorice: războaie mondiale şi ocupaţii străine, răscoale şi revoluţii, premiere mondiale în ştiinţă şi cultură – toate, într-un oraş reprezentând, cu toate contrastele sale, prima metropolă românească autentică.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]