Stockholm

Cea mai importantă metropolă a Peninsulei Scandinavia, situată în sudul coastelor, într-un arhipelag ce-i poartă numele, şi pe malul lacului Mälaren, Stockholm, capitala Suediei, numără, în prezent, aproape 800.000 de locuitori, respectiv, dacă luăm în considerare întreaga zonă metropolitană, până la 1,8 milioane.

Important centru politic, economic şi tehnologic, oraşul are, în pofida aparenţelor, o structură arhitectonică modernă, în ultimele două decenii, cea mai mare parte a clădirilor istorice, inclusiv întregul district istoric Klara, fiind demolate şi înlocuite cu edificii moderne – alte cel puţin două noi districte, Rinkeby, and Tensta, fiind cosntruite pe principii urbanistice noi, sub presiunea marelui val de imigraţie, ce a îmbogăţit capitala suedeză cu numeroase grupuri etno-culturale.

Prima atestare documentară a oraşului datează din 1252, numele oraşului – în traducere, "insula depozitelor" – certificându-i vocaţia comercială, datorată, în cea mai mare parte, prelucrării bogatelor mine de fier de la Bergslagen. Conform tradiţiei, oraşul a fost întemeiat de unul din fondatorii naţiunii sudeze, Birger Jarl, cu scopul de a proteja Suedia de invazia maritimă a danezilor (în secolele XI – XIII, puiterea dominantă la Marea Baltică) – însă, conform izvoarelor literare şi a datelor furnizate de arheologie, dăinuirea pe aceste meleaguri datează cel puţin de la începutul erei noastre, primele aşezări de pe teritoriul actual al Stockholmului fiind întemeiate de goţi – neam care, în secolele III – IV, va migra pe teritoriile noastre, şi al cărui nume este, încă, conservat şi de numele principalei insule din apropierea coastelor suedeze: Gottland.

Importanţa economică şi strategică a Stockholmului va conta mult în stabilirea, aici, a efemerei uniuni a regatelor Coroanei Daneze – tot aici formându-se primul centru de eliberare naţională a suedezilor, în a doua jumătate a secolului XV. Aflat, în anul 1520, sub controlul regelui danez Christian al II-lea, viitoarea capitală sudeză va cunoaşte, în 8 noiemvbrie acelaşi an, ceea ce a rămas în istorie drept "baia de sânge de la Stockholm": măcelărirea în masă, de către ocupanţii danezi, a tuturor nobililor şi partizanilor care ar fi putut decide ruperea Uniunii de la kalmar şi, deci, independenţa Suediei.

Doar trei ani mai târziu, Gustav Vasa se proclamă rege al Suediei, sub domnia sa şi a primilor săi urmaşi, Stockholmul devenind, în sfârşit, un centru politic regal: la 1600, oraşul atingea, pentru prima oară, 10.000 de locuitori, pentru ca, până la 1680, populaţia să crească de şase ori. Pe măsură ce Suedia însăşi devine, în veacul al XVII-lea, o putere europerană de prim rang, importanţa Stockholmului creşte şi ea – în anul 1634, oraşul devenind capitala Imperiului Suedez, întins atunci pe toate malurile Mării Baltice. Dezvoltarea sa urbană este violent stopată de ciuma din anii 1713–1714, precum şi de distrugerile suferite în timpul Marelui Război Nordic din 1721, abia sub regele Gustav al III-lea înregistrându-se un anumit reviriment: sub domnia acestuia, spre exemplu, este construită Opera Regală, edificiu emblematic al oraşului.

Stockholmul îşi recâştigă rolul de centru economic şi industrial european în a doua jumătate a secolului XIX, când oraşul se îmbogăţeşte cu importante instituţii academice – precum Institutul Karolinska – şi ajunge să găzduiască, în 1897, Expoziţia Generală de Artă şi Industrie. În prima parte a secolului XX, capitala Suediei se va dezvolta mai ales printr-o politică de echilibru între Marile Puteri – după Al Doilea Război Mondial, autorităţile ţării optând ferm pentru alianţa nord-atlantică şi, din deceniul şapte, pentru participarea la construcţia europeană. Cel mai important eveniment anual care se desfăşoară la Stockholm este, însă, decernarea Premiilor Nobel – anul acesta, ceremonia de gală fiind programată pentru 10 decembrie.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]