Riga

Cel mai mare oraş din Pribaltica – etichetă ce desemnează cele trei state baltice foste republici sovietice – situat la vărsarea în Marea Baltică a râului Daugava, Riga, capitala Letoniei, este totodată un oraş-patrimoniu, centrul său fiind înscris în lista valorilor mondiale a UNESCO.

Numărând, în prezent puţin peste 700 de mii de locuitori (faţă de 220 de mii la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial şi doar 17 mii la data primului recensământ local, în 1767), Riga are o istorie ce se pierde în negura timpului. La începutul erei noastre, aici funcţiona un centru politic şi comercial al tribului finic al livonilor (trib menţionat, printre altele, şi de istoricul străromân Jordanes), ce purta numele de atunci al râului din apropiere. Supuşi ai hunilor, în vremea fiorosului Attila, livonii participă la mai multe confederări tribale, în a doua jumătate a primului mileniu, fiind creştinaţi şi, astfel, incluşi în circuitul internaţional, după mai multe încercări nereuşite ale msiionarilor carolingieni, abia în epoca cruciadelor, respectiv, în a doua jumătate a veacului al XII-lea.

În anul 1190, călugărul augustinian Meinhard întemeiază aici o primă mănăstire; cu una sau două generaţii mai devreme, negustorii germani îşi stabiliseră, şi ei, câteva puncte de comerţ. Cel care dă legitimitate statală Letoniei este episcopul Albert care, sosit în anul 1201 la Riga, îl va creştina pe regele leton, organizând o episcopie locală şi un ordin cavaleresc, asociat celui, bine cunoscut românilor, al Cavalerilor Teutoni. Din aceeaşi epocă datează şi primele contacte ale letonilor cu românii, mai exact cu Ţara Volohovenilor din nord-vestul Moldovei; secole mai târziu, ei şi vecinii lor lituanieni vor fi menţionaţi în cronicile moldo-valahe, sub numele de leşi.

Incluşi, încă din secolul XIII, în confederaţia cunoscută sub numele de Sfântul Imperiu Roman de Neam German, şi aflaţi sub controlul efectiv al sindicatului de oraşe comerciale germane, Hansa, letonienii vor trece la protestantism în anul 1522 şi Riga va cunoaşte, pentru doar două decenii, statutul de oraş liber. În 1581, Riga a ajuns sub dominaţia Uniunii Statale Polono-Lituaniene. Încercǎrile de reconvertire la catolicism au eşuat în 1621, când oraşul a fost cucerit de regele Suediei Gustavus Adolphus, în cadrul Războiului de Treizeci de Ani.

La începutul secolului XVIII, puterea Suediei în regiune decade, iar în 1710, trupele ţarului Petru cel Mare al Rusiei ocupă Riga, pentru a-şi asugra spatele frontului, în vederea atingerii principalului său obiectiv expansionist, controlul Mării Negre şi al gurilor Dunării – context în care, ne amintim, a încheiat alianţă cu principele Moldovei, Cantemir. Anexată apoi Rusiei, Riga are, totuşi, şansa de a-şi valorifica poziţia strategică, devenind curând al treilea centru comercial şi industrial al Imperiului Ţarist, după Moscova şi Sankt Petersburg.

Pe acest fond, sub conducerea burgheziei democratice din Riga, ia naştere şi se dezvoltă o mişcare de emancipare naţională letonă, care va fi pregătită, la sfârşitul Primului Rîzboi Mondial şi declanşarea Revoluţiei Bolşevice, să obţină independenţa de stat a acestei ţări. Declarată la 18 noiembrie 1918, independenţa va fi pierdută în vara anului 1940 de către Rusia Sovietică (simultam cu ocuparea Basarabiei româneşti), un an mai târziu, în oraş făcându-şi intrarea trupele naziste – iar in 1944, din nou trupele lui Stalin, noua ocupaţie marcând şi un foarte dureros proces de deznaţionalizare, dar şi o dezvoltare industrială fără precedent: încă ân 1970, mai puţin de 40% din locuitorii Rigăi mai erau letoni.

Situaţia avea să se schimbe radical în perioada perestroikăi gorbacioviste, când mişcare de emancipare letonă renaşte cu putere, în 21 august 1991, la Riga – ca şi în celelalte două state baltice, Lituania şi Estonia – fiind proclamtă independenţa deplină. Din 2004, Riga este una din cele 25 (acum 27) de capitale ale Uniunii Europene.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]