Varsovia

Una din cele mai recente capitale ale Europei – oraşul a dobândit acest rang abia în 1596, pentru a-l pierde odată cu pierderea statalităţii, în cursul secolelor XVIII şi XIX şi a-l recâştiga doar la 1918, episodul repetându-se în anii celui de-al Doilea Război Mondial – Varşovia Poloniei este, astăzi, centrul politic, economic, cultural şi religios al celei de-a şasea puteri a Uniunii Europene: Polonia, ţară cu care românii au legături, prin strămoşii direcţi, de peste trei milenii.

Sensibil mai mic decât Bucureştiul, principalul centru urban polonez are puţin peste 1,6 milioane locuitori, fiind, cu certitudine, cea mai sistematizată capitală europeană – după ce a cunoscut ororile războiului şi ocupaţiei naziste, Varşovia a fost reconstruită practic din temelii, chiar şi monumentele istorice, de cult şi arhitectură, ulterior incluse pe lista UNESCO, fiind restaurate după jumătatea secolului trecut. Ca un paradox al istoriei recente, în pofida faptului că românii au fost cei mai fideli aliaţi ai polonezilor până la prăbuşirea ţării sub agresiunea sovieto-nazistă, varşovia nu are nici o relaţie de înfrăţire cu vreun oraş din ţara noastră – fiind, în schimb, înfrăţită cu Berlinul şi Moscova.

Numele Varşoviei vine, probabil, de la ducele Warsz, stăpânul ţinutului la cumpăna dintre veacurile XII – XIII – dar există şi interpretarea că acesta conserva, la rândul său, numele tribului antic de sclavini care locuiau teritoriul în cauză. Cert este că aşezarea propriu-zisă, deşi construită pe principalul bulevard nordic de migraţie, fluviul Vistula (pe care au coborât spre Marea Neagră celţii, bastarnii, goţii, gepizii şi alţii), este amenajată ca fortificaţie abia în secolul IX, de către ducii/voievozii Masoviei, una din formaţiunile statale care au compus, în timp, Polonia actuală.

Până atunci un simplu sat pescăresc, Varşovia devine capitală a Masoviei în 1413 – Polonia propriu-zisă, carpatică, avându-şi de secole reşedinţa princiară la Cracovia. Oraşuul şi ţinutul dependent de el a fost încorporat efectiv Poloniei în 1529, aici stabilindu-se, la 1596, capitala uniunii statale polono-lituaniene – creată, merită să precizăm, în acelaşi timp şi din aceleaşi motive cu uniunea pan-românească a lui Mihai Viteazul. Varşovia a rămas capitala Regatului Polono-Lituanian până în 1795, când s-a petrecut prima împărţire a acestui stat, teritoriul capitalei fiind încorporat Prusiei.

Eliberată de trupele lui Napoleon, în 1807, la începutul campaniei acestuia în Rusia, Varovia devine, în 1815, după celebrul Congres european de la Viena, reşedinţa Congresului Poloniei – regim politic care a menţinut teritoriul sub hegemonia Rusiei, câştigând însă dreptul de a avea o universitate regală proprie. În 1831, puterea ţaristă protectoare a desfiinţat autonomia polonezilor, care s-au răsculat, fiind însă repede înfrânţi. Modernizat şi extins sub administraţia directă a maiorului Sokrates Starnkiewwicz, un apropiat al ţarului Alexandru al III-lea, oraşul Varşovia a redevenit capitala Poloniei reunificate în anul 1920, la sfârşitul Primului Război Mondial şi al războiului de doi ani cu bandele sovietice.

Fericirea polonezilor avea să fie de şi mai scurtă durată decât cea a românilor: Pactul Ribbentrop-Molotov stabilise, încă înainte de declanşarea agresiunii naziste, că Polonia urma să fie împărţită între cele două puteri totalitariste: Germania lui Hitler şi URSS-ul lui Stalin – anii de ocupaţie aducând teroare, distrugere, dar şi eroism exemplar într-o Varşovie disperată.

Reconstruită după război (fusese distruisă în proporţie de aproape nouă zecimi), dar obligată să cunoască ocupaţia sovietică până în 1990, Varşovia a devenit cel mai important centru de rezistenţă anticomunistă din estul Europei, poate şi graţie faptului că primul suveran pontif de origine slavă din istoria de două milenii a creştinismului era originar de aici: Karol Woytila, alias Papa Ioan Paul al II-lea.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]