Berlin

Centru politic în care s-au luat principalele decizii ale declanşării celor două conflagraţii mondiale, devenit, în a doua jumătate a secolului XX, simbol al "războiului rece" şi segregării politice a continentului european, oraşul Berlin – fascinanta metropolă a celui mai mare stat al Uniunii Europene, Germania – a exercitat funcţia de capitală doar între anii 1871 şi 1945, respectiv, din 1990 încoace.

Reunificat odată cu ţara al cărui centru politic, economic şi cultural este, ansamblul metropolitan al Berlinului, care are statut de oraş-land, se întinde pe o suprafaţă de peste 890 kilometri pătraţi, traversată de râurile Spree şi Havel, şi numără, în prezent, aproape cinci milioane de locuitori, dintre care 3,4 milioane în nucleul urban.

Spre deosebire de multe alte capitale europene, Berlinul este un oraş relativ nou, primele sale atestări datând din preajma anului 1300 – dacă nu luăm în considerare suburbiile Spandau şi Köpenick, atestate cu un veac mai devreme.

Nucleul Berlinului medieval a fost constituit din două fortăreţe ale ducatului de Brandemburg: Cölln (sau "Insula Pescarilor") şi Berlinul propriu-zis, unificate administrativ în anul 1307. Abia patru veacuri mai târziu, Frederic al II-lea (Cel Mare), fiul întemeietorului regatului Prusiei, a transformat Berlinul într-un centru politic mai important, acordându-i iniţial rangul de reşedinţă a curţii de Brandemburg (curte din care descinde şi familia regală a Hohenzollern-ilor, deveniţi peste timp suverani ai României), iar mai apoi pe cea de capitală a întregii Prusii şi, în final, al împăraţilor germani – context în care Berlinului i-au fost acordate privilegii de oraş hanseatic liber.

În 1539, pe fondul desfăşurării aprigelor conflicte politico-religioase ale Reformei, electorii de Brandemburg şi întregul berlin au adoptat luteranismul. Aşa-numitul "Război de 30 de ani" (o consecinţă târzie a Reformei,desfăşurat între anii 1618 şi 1648, în care a jucat un rol esenţial şi Principatul Transilvaniei), a consemnat prima pagină neagră din istoria Berlinului, oraşul fiind integral devastat pentru prima oară în istoria sa.

Sarcina refacerii a fost asumată de marele elector Frederick William, care, în acest scop, a adoptat şi celebrul Edict de la Potsdam, prin care le era acordat azil hughenoţilor francezi – peste 7.000 de hughenoţi, marea lor majoritate foarte înstăriţi, stabilindu-se la Berlin, astfel încât, după două generaţii, aproape o zecime din locuitorii capitalei germane erau de origine franceză. Berlinul a devenit oficial capitală a Regatului Prusiei în 1701, prin actul încoronării lui Frederic I, oraşul cunoscând o dezvoltare impresionantă sub fiul său, Frederic cel Mare – ca şi, după traversarea sa, în 1806, de către trupele lui Napoleon Bonaparte, campanie care a accelerat procesul de unificare germană.

Revoluţia industrială a secolelor XVIIIXIX a transformat Berlinul într-o putere economică şi tehnologică, dar şi într-un înfloritor centru cultural, oraşul extinzându-se prin înglobarea suburbiilor Wedding, Moabit şi altele.

În 1871, odată cu desăvârşirea unităţii de stat a Germaniei, Berlinul a devenit capitala Imperiului acestei ţări – acesta fiind oraşul pe care l-a cunoscut şi poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu. De aici, diplomaţia germană a acţionat, în 1914, pentru declanşarea Primului Război Mondial, la sfârşitul căruia, odată cu înfrângerea suferită, a cunoscut ample mişcări revoluţionare, culminate cu proclamarea, tot aici, a aşa-numitei Republici de la Weimar – regim politic efemer, care a înlesnit de facto instaurarea dictaturii naziste şi, în 1939, declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Partea finală a conflagraţiei a distrus cea mai mare parte a Berlinului, oraş care, după capitularea necondiţionată a supravieţuitorilor regimului nazist, a fost dezmembrat în patru sectoare de ocupaţie, ulterior reorganizate în Berlinul de Vest (enclavă occidentală într-un stat de ocupaţie sovietică) şi Berlinul de Est, oficial transformat în capitală a statului-marionetă R.D.G – zidul ridicat de trupele sovietice pentru separarea celor două părţi semnificând, vreme de peste trei decenii, "cortina de fier" dintre cele două Europe.

Reunificarea de facto a Berlinului s-a realizat prin presiunea oamenilor din ambele părţi ale oraşului, în octombrie 1989.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]