Lisabona

Cu doar de două ori mai mulţi locuitori decât Timişoara, Lisabona (Lisboa, în limba portugheză) este cea mai vestică capitală Europeană, situată la vărsarea râului Tagus în Oceanul Atlantic. Cel mai important centru urban al ţării, deşi nu şi prima sa capitală (situată la Porto, aceasta a dat numele Portugaliei), Lisabona este organizată administrativ în 53 de sectoare şi ocupă, în prezent, o suprafaţă de 85 kilometri pătraţi – teritoriu în care urmele de locuire umană coboară adânc, în epoca neolitică, de la care au rămas moştenire mai multe aliniamente megalitice.

Locuit, în epoca istorică, de tribul celtic al cempsilor, Lisabona a fost, pentru prima oară, colonizată de fenicieni, probabil prin intermediul coloniei lor Cartagina, prin anul 1200 aH, deci contemporan cu căderea Troiei – colonia acestora fiind numită Allis Ubbo – Portul Sigur. reîntemeiat de mai multe ori, acest port fenician a supravieţuit şi căderii Cartaginei, intrând sub controlul romanilor după înfrângerea lui Hanibal şi fiind rebotezat Olissipona – primul său guvernator latin fiind consulul Decimus Junius Callaicus.

Temporar cedat unei uniuni tribale celtiberice, oraşul reintră, în vremea dictatorului Scipio Africanul, sub control roman, devenind, până la înscăunarea lui Octavian Augustus, ca semn al impetuoasei sale dezvoltări, municipiu. Oraşul se resimte de pe urma decăderii Imperiului Roman de Apus, la cumpăna dintre secolele IV şi V fiind cucecit pentru scurtă vreme de alani, apoi (între anii 409 şi 429) de vandalii alungaţi de huni de la frontierele Daciei, iar mai apoi, de tribul germanic al suebilor – strămoşii şvabilor.

În anul 585, suebii sub înglobaţi în stăpânirea unui alt neam barbar care a staţionat o vreme în Dacia: vizigoţii, întemeietorii unui vast regat în Peninsula Hispanică şi sud-vestul Franţei de azi – care sunt, la rândul lor, înfrânţi de arabii mauri, în anul 711, sub care oraşul este rebotezat Al-Isbunah şi cunoscut de călătorii creştini drept Cerca Moura. În anul 1147, principele creştin de Porto cucereşte oraşul, în cadrul vastei campanii cunoscute drept Reconquista, consolidându-şi astfel propriul său regat: Portugalia.

Un secol după aceea, în 1255, Lisabona devine capitala acestui stat – două generaţii mai târziu, sub domnia regelui Dinis I, aici fiind întemeiată prima universitate a ţării. În secolele următoare, Portugalia şi în primul rând Lisabona devine o placă turnantă a marilor expediţii geografice, precum cea a lui Vasco da Gama (în 1497), dar şi alte expediţii, pe urma cărora acest popor ce număra, în secolul XVI, nu mai mult de patru milioane de locuitori, a întemeiat unul din cele mai întinse imperii coloniale. În pofida acestui fapt, sau tocmai pentru că reprezenta o concurenţă de invidiat în comerţul cu Lumea Nouă, Portugalia îşi pierde, în 1580, independenţa în favoarea Spaniei – recâştigând-o abia în 1640, printr-o revoltă condusă, chiar la Lisabona, de viitorul rege Filip al III-lea.

Un secol mai târziu, oraşul este aproape în întregime distrus de cutremurul şi tusnami-ul din 1 noiembrie 1755, fiind refacut apoi pe baze urbanistice moderne. La începutul veacului al XIX-lea, Lisabona este cucerită, laolaltă cu întreaga Peninsulă Hispanică, de trupele lui Napoleon Bonaparte – regina Maria I şi prinţul regent Joao (viitorul Ioan al VI-lea) refugiindu-se în viceregatul Braziliei, pe atunci dependent de coroana lusitană. peste încă un secol, la 5 octombrie 1910, la Lisabona este proclamată republica – sub această formă de stat, Portugalia traversând în neutralitate marile conflagraţii ale secolului XX.

Un ultim reper istoric, înaintea integrării ţării în viitoarea Uniune Europeană, este aşa-numita revoluţie a garoafelor, care a înlăturat regimul dictatorial, în 1974. De la 1 ianuarie 1986, Portugalia este stat membru al UE, la Lisabona fiind plasate două din comisiile permanente ale Uniunii.

Daca doresti ca referatul tau sa fie citit si cunoscut de foarte multi elevi il poti trimite completand formularul de mai jos:
[contact-form 4 “Referate”]